Valori sau nonvalori?

 Este mult mai ușor să-i cunoaștem pe ceilalți, îndeosebi atunci cînd îi iubim sau cînd sunt de-ai noștri, cînd ne seamănă mai mult sau mai puţin.
 -Dar, cum se întîmplă că uneori avem timp pentru ai cunoaște pe ceilalți, dar nu avem timp pentru a ne cunoaște pe noi?( paradoxal deşi suntem puţin egoişti aşa e!).
Ne lipsește obiectivitatea sau ne este teamă uneori de ceea ce am putea descoperi. Însă totuși este un lucru indispensabil deoarece, cu cît ne cunoaștem mai bine cu atît acționăm mai bine, ne înșelăm mai puțin în alegerile noastre și suntem așadar mult mai fericiți. Bine ar fi dacă ar ajunge apa la moară la timp, am avea șansa de a realiza mai multe vise și de a ajunge cu suflet la cetatea eternă.  Tot  poporul ar trăi în împărăția lui Dumnezeu și s-ar bucura de toate cele veșnice în liniște și pace pînă la sfîrșitul veacului. Uneori suntem visători credem că putem face din viața noastră poveste, iar din poveste viață, dar dacă stăm bine merci cu picioarele pe pămînt conştientizăm:
visul este vis iar viaţa este viată.

- Mda! să ne cunoaștem? ...ar fi foarte bine!.
–Dar cum este posibil așa ceva atîta timp cît suntem idiferenți, iar pe alocuri chiar nepăsători față de

necazul celor din jur? Suntem șireți ca vulpea  uneori într-o minuțică  ne schimbăm opinia și suntem gata să cîntăm cuiva în strună pentru a nu rămîne de căruță. Totul depinde de noi, avem dreptul să visăm pentru că tot romînul e născut poet , dar mergînd pe cărările vieții  nu trebuie să-i dezamăgim pe cei care au crezut şi cred în noi, ştiu la sigur aceştia sunt nu numai părinţii(ci şi oamenii care în momente grele îţi sunt alături şi dorind să te ajute uneori te pot enerva prin insitenţa lor inoportună...Dar pe de altă parte -ce ne-am face fără ei?). Ar fi bine să muncim dacă dorim să ajungem cineva și cu capul sus să trecem peste supărări, neîmpliniri, deziluzii și sărăcie care uneori ne fură zimbetul. Pentru a avea o viziune obiectivă asupra realității trebuie să vedem și reversul monedei, nu trebuie să neglijăm acea eminescientizare a poeziei pentru că anume Luceafărul  este acel care a trezit poporul din somnul de nepăsare și artificială stabilitate în care zăcea.

Ne-am născut pentru a fi fericiți, iubiți și …singuri, deși pare banal de multe ori oamenii își găsesc fericirea anume în singurătate (uneori nu înțeleg ce te poate face mai fericit decît un EL sau o EA, ce te poate face mai fericit  decît  un cuvînt de mîngîere din partea lui sau a ei, de ce suntem oare așa? Dacă e să luăm în calcul faptul că deprinderea uneori generează mici neînțelegeri sau
pe alocuri chiar stereotipuri, atunci la ce ne-ar
trebui asta? a ...cred că argumentul acestor
pisoi(pisicuțe) care preferă să fie singuri și pe
alocuri chiar se mîndresc cu asta, ar fi
LIBERATATEA(dar domnilor e oare asta liberatate?
sau poate o abatere de la simplele legi ale vieții
cărora dacă nu te conformezi riști să ajungi la
40 fără copii, la 45 fără serviciu și pînă în
ultima zi dată de domnu pentru a te bucura
de viață fără un suflet pereche, care să îți
lumineze exitența prin simpla prezență în
preajma ta,...dar în schimb DA domnilor
au fost LIBERI, dacă sincer nu am văzut
nici un om cît de sărac n-ar fi să se
plîngă că copii sau consoarta iau luat
din pîinea lui, căci  anume aceste persoane
 dau culoare și gust vieții tale. Și totuși ...de ce unii oameni preferă singurătatea?

Suntem diferiți, acționăm diferit ne adaptăm repede noilor tehnologii informaționale de comunicare și totuși comunicăm mai puțin, sunăm din ce în ce mai rar părinții sau rudele pentru ai întreba ce mai fac sau cum o duc. Ne izbăvim repede de obiceiurile rele și de hainele vechi, ne conformăm ușor noilor stiluri și tendințe și uităm de valorile cu care am crescuți. Nu încercăm să înțelegem unii oameni care au nevoie de ajutorul nostru, trecem pe lîngă aceștia uneori cu un rîs ironic care ne pare nouă că ne face să părem deștepți (precis că așa este! dacă deșteptăciunea ar aduce-o mîndria... așa o fi). Ajungem în situații cînd am vrea să vedem ce am realizat în viața asta și mare ne e mirarea cînd conștientizăm că nu avem cu ce completa sutele de grile libere. Ne îndrăgostim,-DA....asta chin... chin dulce cît de puțin durează sentimentul și uneori dorim atît de mult să fim pe placul lui sau ei încît cînd ajunge acel moment deja nu mai avem nevoie de el,  la început ne așteptam la dragoste pînă la moarte,însă la un moment dat conștientizăm că a rămas doar deprinderea. Suntem zgîrciți chiar la vorbă, astfel uneori fiind întrebați:-Vrei cafeaua cu zahăr? Răspundem scurt –Cu. ... fără a mulțumi sau a propune ajutorul.

 Suntem mereu tentați să învinuim pe cei din jur, deseori cade jertvă guvernarea, care nu se prea dă provocării. Însă fiind în stare să să spunem cîteva cuvinte după merit…, nu dorim să fim grosolani, astfel uneori mai scapă și unele clipiri de lumină, rare dar care există.

Adevărul, frumosul şi binele şi-au pierdut majuscula aici în cimitirul speranțelor, însă au căpătat carne şi sînge care este expluatată la maxim peste hotare. Singuri am avut posibilitatea de a ne convinge prin multe evenimente care au avut loc în aprilie...nu ..nu mă refeream la ziua de naştere a lui .....deşi a fost şi asta. Revoluţii...iată prin ce se identifică această această lună, revoluţii care fac pe oameni să se conformeze mizerei vieţi pe care şi-o pot asigura cu super salariile şi super preţurile din ţară..

Dar esențele tari se află numai în sticluțe mici, adică soluții la mulțimea problemelor noastre se găsește în fiecare din noi.Putem lansa această campanie a  binelui și frumosului chiar acum ...prin a fi mai buni, mai înțelegători și prin acceptarea celor din jur așa cum sunt ei.  Trebuie să-i iubim ceea ce presupune să găsim fericirea noastră în fericirea celorlalți, 

 A fi iubit(ă) sau a iubi?...iată ce generează de cele mai multe ori fericirea..dar dacă vrei întradevăr să ajungi la fericire, puneți orice țintă, numai nu fericirea.

Probabil fericirea și succesele nu se iartă decît atunci cînd consimți să le împarți din plin cu alții.Dar ca să fii fericit trebuie să nu te ocupi prea mult de ceilalți. Astfel toate ieșirile sunt închise. Nu ai de ales decît între a fi fericit, dar judecat sau iertat, sau a fi nefericit. Fericirea este capacitatea noastră de a da negrului nuanțe, de a vedea în umbră o rază de lumină de a găsi în tot răul calea spre bine.

Numai fericirea este ceva ce se multiplică cînd se împarte.