Păşeşte pe urma visului..

 
Fiecare dintre noi are un vis...
.......................
Să devină ceva sau cineva, să facă ceva sau altceva, să ajungă undeva...

dar puţini se gîndesc cu ce preţ vor ajunge sau obţine ceea la ce visează...căci uneori preţul unui vis poate fi mai mare decît ne putem imagina.  Nu puţine sunt momentele cînd oamenii nu îşi dau seama că visele pot deveni reale,  pot prinde culoare şi formă se pot întruchipa în ceea ce visezi, şi nu tot timpul te bucură ceea ce ai obţinut, pentru că vremea trece începi să preţuieşti alte lucruri, să ai alte valori, să fii un alt om în alt colectiv, să pierzi visele copilăreşti, să le laşi în urmă departe şi să nu regreţi de alegerea făcută, să nu regreţi că ai renunţat la vis..la visul cel dintîi, naiv şi copilăresc, visul care dădea sens vieţii, care te făcea să fii vesel/ă şi să ai motiv să trăieşti. 

                Acum încearcă şi pune punct, oare e așa de ușor_?
- probabil  asta e o deprindere, cineva te face să-l(o) îndrăgești după  care dispare ca un vis, de parcă nici nu a fost. Se zice că  rana provocată de cuvint doare mai tare ca cea de cuțit, dar oare amintirile nu sunt mai dureroase decît ea, cu cît mai dulci și plăcute au fost cu aît mai dureroase ,și atunci simplu la ce îți trebuie ASTA? ..la ce bun îți e dată _?  Ca să mănînce din tine? să te facă să urăști ceea ce credeai că e unica motivație a vieții tale pe pămînt.  Ce e ?
Te face să suferi în tăcere pentru că nu ești ca lții, iar alții nu sunt ca tine, și ajungi la un  moment cînd nu te mai interează și nu atragi atenția la  nici un complement , nici unul...nici un cuvînt spus de cineva din suflet...nimik nu îți poate dezgheța inima... pricepi că ai dat-o în bară, dar deja e tîrziu. Devii ostaticul unor momente decizionale din viața ta, momente de răscruce care ar fi capabile să-ți răstoarne viața și să-ți schimbe destinul.  Sunt momente cînd ne este foarte greu și cînd soarta ne unește calea cu o altă persoană, credem naivi în ceea ce ni se oferă, apoi trebuie să plătim acele cîteva clipe de susținere ...   cu ceva mai mult mult mai mult, odata ce dispar aceste persoane  iau cu ei lumina, lumina care ne veghea calea, care ne făcea să ne trezim, să zmbim și să trăim.

.........-ce a fost nu pricep...?

Poate a  fost atenția, ca să nu arunc cuvintele zicîindu-i dragoste sau

atenție sau pasiune...sau ce e ?

 Deprindere...poate asta e ceea ce macină sufletul, ceea ce nu-ți permite să-ți trăiești viața , iți amintește de el(ea) orice cuvinte, idei și cel mai greu de suportat vocea...acea voce dulce pe care credeai că vei adormi și dimineatza iți va spune Buna dimineata!!!.....................dar aceastea sunt doar vise, o poveste în care ai crezut , un spectacol unde ai jucat rolul principal și ieșind în antract, ai pierdut firul ....și ai rămas departe de realitate, departe de tot, de visul din copilărie, de cei mai buni priteni, de familie, pentru că ai tot , tot ce aveai mai scump pentru acest spectacol care nu a însemnat nimik, absolut nimik, dar care... ția furat viața.

 Ai rămas acum la răscrucea drumului ești departe de vise, de teatru dur care tea luat la mișto,iar tu ai crezut, ai crezut în vorbe, în oameni, în tot pentru că îți păreau amabili și binevoitori.   Dar ai greșit. Acum trebuie să pășești din nou în realitate e incredibil de greu, crezi că nu mai ai putere și că ai pierdut tot. Dar de fiecare dată cînd cazi important e să te ridici, nu e rău că ai căzut e rău dacă nu te ridici, ai învățat ceva și cu pași mărunți pornește din nou cu o îndărătnicie de măgar și cu o dorință de fier, pornește la drum mai atent, mai calculat, mai sigur ca niciodată, sigur că nu vei cădea în același joc.              

Și nu poți face nimik, absolut nimik....cu ceea ce a trecut decît să înveți sa nu mai cazi.